Colecționari de inimi.

De-ar fi să-i adun într-un singur loc pe toți oamenii de care am fost îndrăgostită real sau imaginar, cu care am împărțit măcar 1 minut de fericire sau care mi-au făcut inima să-mi tresare cândva, în ultimii 24 de ani, aș avea multe lucruri frumoase de care să-mi amintesc și mult mai multe lucruri pentru care să le mulțumesc.
Recunosc, nu am rămas prietenă cu toți oamenii la care am ținut vreodată. Cu unii nu am mai vorbit de ani buni și nici nu cred că mi-aș mai dori neapărat; pe mulți dintre ei îi mai am încă undeva, prin lista de Facebook sau prin telefon, altora le-am dat pur și simplu ”unfriend” sau ”delete phone number”. Poate părea copilăresc, dar la momentul respectiv s-a dovedit a fi cel mai sănătos pentru liniștea mea sufletească.
De cei care se mai găsesc în lista mea de prieteni virtuali, îmi aduc aminte cu drag. Ne-am cunoscut în cel mai frumos moment al vieții noastre. Eram copii și eram lipsiți de griji, cu cel mai larg și senin viitor în viață. Ei au primit din partea mea ore, zile, luni, chiar și ani din tinerețea mea. Tot ei m-au văzut în varianta mea brută, cea mai fragilă, pură, proaspătă și plină de speranță. Acum nu mai contează ce au decis ei să facă cu toate speranțele și visele mele. Eu îmi voi aduce mereu aminte de ei așa cum eram la 7/14 ani, iar ei mă vor ține minte așa cum eram la 7/14 ani. Ei sunt singurii martori la dezvoltarea și schimbarea mea ca om, ca fată și ca femeie.
Îmi aduc aminte cu drag de ei pentru că împreună am alcătuit ziua noastră de mâine, din poveștile noastre au izvorât făgăduieli, am plănuit vieți și am croșetat planuri ce ne implicau direct. Chiar dacă niciunul dintre toate acele vise nu s-au împlinit, ele mi-au hrănit fericirile mărunte, fluturașii din stomac și mi-au alimentat speranțele. Mi-au dat și material de lacrimi, dar pentru ce chiar nu mai țin minte acum. A mai rămas doar amintirea speranțelor neatinse și a vieților minunate care nu au reușit niciodată să se desfășoară altundeva decât în imaginația mea. și e de ajuns.
Îmi aduc aminte cu drag de ei pentru că indiferent cum au eșuat tentativele noastre de iubire, le mulțumesc pentru că mi-au împrumutat încrederea lor, pe vremea când eu nu o aveam pe a mea. M-au învățat să fiu puternică. Unii dintre ei au jucat roluri ingrate, de personaje negative, dar cineva trebuie să le joace și pe acestea, nu? M-au învățat că iubirea nu găsește pretext și scuze.
 Dacă aș putea da timpul înapoi, nu aș schimba absolut nimic. Niciun strop de suferință. Nu, mulțumesc, păstrez tot ce a fost. Într-adevăr, mi-ar fi ajuns o singură reprezentație de personaj negativ, dar poate că aveam nevoi de mai multe repetări pentru a o înțelege pe deplin. Am iertat-o pe fata copilăroasă care nu a știut cum sau nu a reuțit să aibe grijă de inima ei.
Acum știu când sunt iubită și când nu, mai ales, știu exact când e cazul să plec fără să mă uit în urmă. Când îți vezi de viața ta, urmele fostelor iubiri se șterg singure, până când rămâne doar ceea ce a fost frumos și bun.
Dacă ai putea aduna într-o sticlă toate urmele fostelor iubiri, ce răvaș ai pune înauntru înainte să o arunci în mare?
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Director Web - unLink.ro - Adauga si site-ul tau
  •  Director Web Romania - LinkWeb.ro - Adauga si site-ul tau
  • Ro2.ro - Promovare si statistici web
  • PHANTOMs TOP
  • Anunturi Gratuite
  • Web-Links.ro
%d blogeri au apreciat asta: