24.
Înainte, când era ziua mea, eram în stare să strig în gura mare acest lucru, să umblu pe stradă cu o pancartă mare pe mine, pe care să fie scris: “Astăzi e ziua mea!” Începând de anul acesta, nu mi-aș mai pune pancarta cu pricina. Nici nu m-asș ascunde, e drept, dar nici nu m-aș mai afișa cu atâta entuziasm în văzul lumii…Lucrurile se complică. Trebuie să fi mai responsabil, mai serios, mai conștient că timpul trece și nu poți schimba acest lucru. Nu trebuie să te mai porți ca un copil. Și poate chiar am devenit conștientă, cine știe? Deși copilărește tot îmi place să mă port…
Însă, de la o vârstă încolo, nu te mai bucuri chiar așa tare că a mai trecut un an. Mai ales dacă s-a scurs atât de repede. Imi place să mă bucur de fiecare zi în parte. Chiar dacă fiecare zi aduce cu sine alte provocări, alte pobleme, alte responsabilități. E drept, trecerea anilor nu trebuie sub nicio formă să devină o povară pentru nimeni. Consider că fiecare vârstă e frumoasă în felul ei. Eu am 24.
LOVER II LOVERS 