Iunie 1988.

Am avut și eu o străbunică, cum au toți copii. Nu am cunoscut-o. Decât în poze. Și în vise. Da, în vise. O visez deseori. E o bunică cum rar se mai găsește astăzi. Are ochii calzi și buni, un zâmbet plin de amărăciune și de dragoste totodată. Aceeași ochi verzi pe care îi am și eu. Are aceeași năframă în toate visele. A fost bunica mamei și matușii mele. Îi spuneau Mica. Au iubit-o foarte mult. O iubesc și eu. Și cred că m-ar fi iubit și ea, la rândul ei. S-a dus dintre noi înainte ca eu să mă nasc. A plecat prea devreme. Mi-ar fi plăcut să o cunosc. Să ne povestim viețile pe veranda casei de țara. I-aș fi sorbit cuvintele. 
Căsuța de la tara o știu. Țin minte fântâna din curtea casei și șopronul unde m-am jucat odată. Pomul umbros plin de păsărele, ce acoperea  fântâna. Curtea din spatele casei. Era frumos. Era o casă de bunici. Mă năpădesc lacrimile de fiecare dată când mă gândesc la ei. La străbunicii mei. Au fost oameni buni. Dumnezeu să aibe grijă de ei!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Director Web - unLink.ro - Adauga si site-ul tau
  •  Director Web Romania - LinkWeb.ro - Adauga si site-ul tau
  • Ro2.ro - Promovare si statistici web
  • PHANTOMs TOP
  • Anunturi Gratuite
  • Web-Links.ro
%d blogeri au apreciat asta: